Andrei Duță – Mai puțină perfecțiune, mai multă artă sau cum să atingi sufletul prin fotografie

Andrei Duță – Mai puțină perfecțiune, mai multă artă sau cum să atingi sufletul prin fotografie

Prima dragoste – fotografia de peisaj

Dacă ești din Curtea de Argeș, poate ai trecut chiar azi pe lângă Andrei Duță, în timp ce acesta încerca să surprindă momente și peisaje din „orașul regal”. Iar când nu-l vezi în oraș, e probabil pentru că Andrei se târâie pe undeva prin noroaie, încercând să surprindă pălăria unei ciuperci, cândva după ploaie. Sau s-a pierdut într-un câmp cu flori, „cu Pentaconul său iubit”. Sau vâslește ore în șir, încercând să găsească un peisaj virgin, pe care nimeni nu l-a mai descoperit. Sau poate e pe dealul la care a revenit obsesiv vreme de două luni, pândind până când razele apusului au intrat în cadru, așa cum și-a dorit.

Andrei Duță a experimentat la început cu fotografia de peisaj, iar cadrele lui au devenit populare dupa ce, administratorul unei pagini de Facebook, dedicate orașului Curtea de Argeș, le-a descoperit și le-a postat. „Mi-a plăcut să bucur argeșenii care sunt mândri de orașul lor, cât și pe cei plecați din oraș sau din țară, pe care dorul de meleagurile frumoase din zona noastră, îi macină”, spune, iar în prezent a ajuns să administreze pagina respectivă, care are peste 8000 de urmăritori.

Pe lângă peisaj, Andrei Duță a început să cocheteze și cu fotografia de close-up, și nu e neobișnuit să colinde pe dealuri, pentru a găsi cadrul perfect pentru „viața minusculă care se desfășoară în iarbă”.

A continuat cu fotografia de produs, căci „îmi place să pozez ceasuri” și nu e dificil să-i observi tendința de a-și îmbina pasiunile. Din plăcerea pentru telescoape și observații astronomice, a apărut proiectul de astro-fotografie, iar pentru că dedicația nu-l împiedică să aștepte și câteva ore până când realitatea e numai bună de pozat, așa cum și-o imaginează el, a început să realizeze și scurte clipuri prin metoda timelapse.

Avea 10 sau 11 ani, în vara în care vâna capace de Pepsi, pentru a participa la un concurs. A câștigat atunci prima cameră foto, era pe film, „de forma unei cutii de suc, era albastră, și nu avea nicio setare, trăgea oarecum automat”. Așa a început aventura lui de fotograf.

Mai târziu, tot în copilărie, și-a cumpărat întâia camera compactă, iar apoi a schimbat și alte săpuniere, pe măsură ce le-a învățat setările. „A scos untul” din ele și, cum era și normal, a început să simtă nevoia unei scule mai bune. A trecut la digital după ce s-a jucat cu un D-SLR și, chiar dacă era obișnuit cu limitările compactelor, a obținut rezultate foarte bune, foarte ușor.

Ce se regăsește în trusa lui Andrei Duță?

Un Nikon D5200 cu un Tamrom 70-300mm, cu care surprinde peisaje de la distanță, un Helios M44-2 85mm f/1.8 „pe care-l iubesc, totul este manual, iar renumitul swirly bokeh este demențial” și, preferatul lui, Pentacon 50mm f/1.8. Motivele pentru care nu l-ar da jos de la gât, cu orele, sunt simple: „este manual, crud, tactil, are sweet-spot-uri diferite în funcție de tipul de fotografie pe care-l practic și oferă fotografii cu un “feel” extraordinar”. Iar deși recunoaște că nu e un fan al fotografiei de portret, mai deține și un Nikon 50mm f/1.8.

Pentru această trusă, entry-level, Andrei a cheltuit în jur de 6000 de lei. Știe că e departe de a fi completă, însă deocamdată asta nu contează atât de mult. Ne spune că îl interesează mai putin perfecțiunea tehnică sau alte aspecte aflate în trend, iar mai mult „crearea unor stări”, pentru care sunt suficiente și niște obiective vintage. Acest „mood” pe care încearcă să-l surprindă, e pentru Andrei Duță un fel de artă, al cărui singur scop e „atingerea sufletului prin fotografiile mele”.

Cu toate acestea, fotografia rămâne o pasiune care încă nu i-a adus satisfacții bănești și pentru care rezervă și 20 de ore pe săptămână. Trage în jur de 400-500 de cadre la fiecare sesiune de pozat, iar weekendurile le rezervă altor pasiuni: ieșitul cu caiacul pe lac, astronomia și tirul sportiv.

Andrei Duță își ocupă timpul și cu studiul despre fotografie, sfat pe care l-ar da oricând unui începător, alături de: „Să facă ce-i place, și dacă găsește zone ale fotografiei care-i aduc o reală pasiune, să le aprofundeze cu ajutorul cărților. Să nu investească major în aparatură, ci în cunoaștere, în practică și în polișarea calităților spre artă.”

Are chiar și un autor preferat care a scris despre acest domeniu, Michael Freeman (începând cu seriile de Photo School, până la partea de introducere în artă și polișarea de care aminteam).

Ca orice pasionat, nu poate să nu fie inspirat de clasici și alți profesioniști, iar topul e ocupat de Ansel Adams cu lucrări precum Unicorn Peak sau Maroon Bells („toată lumea trage și alb-negru, dar albul și negrul lui, au ceva special”), Takashi Amano, care l-a vrăjit cu imaginile din natură și arta aquascape, iar lista e completată de Sorin Onișor, pe care-l consideră cel mai bun fotograf român la ora actuală.

Ansel Adams

Pe viitor, Andrei Duță intenționează să se axeze pe videografie, despre care spune că, uneori, „mișcă mai mult privitorul decât fotografia”. Dacă vrei să fii la curent cu proiectele lui, îl găsești pe site-ul personal, www.andrei-duta.com.

Caut oameni cu povești, din fața și din spatele aparatului foto. Cred că orice om este interesant, trebuie doar să știi cum să-l privești.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *