Alex Păsărelu – “iubesc să creez amintiri”

Pe Alex Păsărelu l-am cunoscut zilele trecute, pe Facebook. Are 30 ani, e absolvent de inginerie civilă în România și are un master în management la o universitate din Marea Britanie. După o scurtă discuție, și după ce am dat o tură virtuală prin imaginile facute de el, am realizat împreună următorul interviu:

Cum şi când a început povestea dumneavoastră? Ce v-a făcut sa vă îndreptați către fotografie?

Pot spune că fotografia a existat în jurul meu de când m-am născut. Tatăl meu a fost și este în continuare un pasionat înrăit al acestui fenomen și asta m-a făcut și pe mine să iubesc să creez amintiri. Cred că mulți dintre noi avem în casă fotografii de când eram bebeluși, în ipostaze de care nu putem spune că suntem mândri ca și adulți, dar pentru mine acele imagini au reprezentat întotdeauna ceva special, mai ales că erau realizate, developate și produse în camera obscură chiar de tatăl meu. Pasiunea lui, dezinvoltura cu care mama îi poza și faptul că atunci când faceam o fotografie de familie ne adunam cu toții foarte bucuroși în jurul aparatului, cu siguranță a reprezentat momentul în care mi-am dorit să îmi îndrept o atenție deosebită spre această frumoasă activitate.

Care a fost prima cameră foto?

Când am crescut și am început să conștientizez fotografia, am primit spre experimentare un aparat destul de comun la acea vreme, un Smena 8M. Cred că aveam vreo 6 anișori și eram tare mândru de faptul că puteam surprinde tot ce se întâmplă în jurul meu. De atunci, odată cu vârsta, am început să îmi doresc să cunosc și mai multe despre lucrul din spatele simplului “click”.

Mai tineți minte primele cadre sau subiecți?

Făceam fotografii peste tot în jurul meu, fie că aveam film în aparat, fie că nu. Cel mai amuzant era atunci când nu aveam film sau mai aveam doar 2-3 poziții, îmi doream atât de mult să prind momente care să conteze cu adevarat și să merite apasarea butonului. Primele fotografii serioase pe care le-am făcut s-au întâmplat la o competiție sportivă la care tatăl meu era concurent. Atunci am avut onoarea pentru prima data de a fotografia cu aparatul lui, un Zenith 12 și eram atât de emoționat, încât am ratat mai bine de jumătate din film, dar acele fotografii au fost pentru mine cele mai bune și mai importante de când pusesem mâna pe un aparat foto. În primul rând, îl fotografiam pe omul care pentru mine era și este în continuare un model de tată, soț și profesionist dedicat. După câțiva ani de film, împreună, am experimentat amândoi era digitală, iar primul DSLR a fost un Konica Minolta Dynax D5, pentru că mai aveam ceva lentile de la vechile Minolta SLR. De acolo fiecare a mers mai departe pe drumul său de digital, însă fotografia pe film o mai practicăm din pasiune. El pe batrânul Zenith, iar eu pe Canon AE-1.

Ați făcut vreodată ceva ”neobișnuit”, pentru a obține un cadru perfect? Ce anume?

Da, de multe ori, fie că mă cațăram într-un copac pentru a lua un cadru, fie că mergeam kilometri sau mergeam prin locuri părăsite și probabil “bântuite”, you name it. Nu cred că am știut ce înseamnă limita pentru pasiunea mea și pentru plăcerea de a fotografia acel cadru pe care mi-l doream. Cel mai nebunesc lucru a fost să sar gardul unei unități militare în timpul nopții, pentru a mă cațăra în turnul de supraveghere și antrenament, de unde aș fi putut surprinde liniștea nopții din cartier și să obțin un cadru cu expunere lungă. Nu a trecut mult și am fost descoperit de patrula de gardă care m-a dat jos nu prea elegant și am rămas și fără filmul din aparat. Noroc că nu s-au întâmplat mai multe și că am scăpat doar cu atât. 🙂

Ce tipuri de fotografie practicați și de ce acestea?

După multe experimente, precum fotografia de fashion, catwalk, produs, prezentare, am ajuns să iubesc fotografia de nuntă și familie. Pentru mine este acel gen de fotografie în care am în jurul meu oameni care trăiesc cu adevărat, iar asta pentru mine reprezintă frumosul din ceea ce fac. Ocazia de a le oferi acelor oameni nu doar fotografii sau poze, ci amintiri care să dăinuie ani de acum încolo, reprezintă pentru mine să fac fotografie bună.

Care e fotografia dvs preferată? Cine e autorul?

Îmi este foarte greu să spun că am o anume fotografie ca și preferată, sunt atat de multe și, pe zi ce trece, văd tot mai multe fotografii care îmi plac enorm de mult. Încă de cand eram copil, țin minte o fotografie care m-a marcat, și care îmi vine în minte de fiecare dată când sunt întrebat asta, și culmea nu este o fotografie de nuntă sau familie. Este vorba despre o imagine în care sunt aliniați pe o grindă din oțel un grup de muncitori ce lucrau la clădirea World Trade Center din New York. Din câte știu această fotografie are un autor necunoscut și a fost inclusă în topul celor mai bune 100 de fotografii a tuturor timpurilor de catre Time Magazine.

Ce fotografi vă inspiră și cum?

Omul care m-a inspirat cel mai mult, de cand am început fotografia de nuntă, este Daniel Chindea. Pot spune cu mâna pe inimă că pe lângă a fi un om deosebit, este un foarte bun pedagog, cu foarte multă experiență, și are capacitatea de a ghida pe cei mai tineri în branșă, către direcția fotografiei de nuntă de calitate. Mereu mă voi duce la workshop-urile lui și cu siguranță că mereu voi avea câte ceva nou de învățat. Printre preferații mei de peste hotare sunt Ken Pak, Jerry Ghionis și Carlo Carletti. Din munca lor nu am avut decât de învățat. De la posing și tehnica predată de Jerry Ghionis, la fotografiile spectaculoase ale lui Ken și până la armonia și fotografia cu viața practicată de Carlo. Nu mi-a plăcut niciodată să copiez pe nimeni, mereu am vrut sa îmi urmez viziunea și să am propriul stil, dar cred că toți ar trebui sa urmăm exemple de calitate din munca cărora să luăm exact ce ne trebuie, iar de la acești oameni ai numai de învățat.

Care a fost cel mai interesant proiect foto la care ați lucrat până acum?

Este un proiect la care planific să lucrez în continuare și se rezumă la ceva ce m-a marcat toată viața și cred că pe mulți dintre noi. Cu toții am văzut cum barbații în varsta, și anume bunicii noștrii, au un stil vestimentar aparte, sunt niște domni în adevăratul sens și mi-am dorit să documentez acest lucru de-a lungul timpului prin a crea o galerie și să aduc un tribut taților, soților și bunicilor noștri. Poartă numele de “The True Grand Gentleman” pe care o voi lansa când mă voi simți pregătit. Desigur, în funcție de inspirație, probabil titlul va mai suporta modificări 🙂

Câţi bani aţi investit pentru această pasiune?

Greu de spus… de-a lungul timpului mult prea mult încât să țin minte. Pot spune că în aparatura pe care o folosesc acum am investit valoarea unui autoturism de clasa medie… în jur de 10-13.000 euro.

Ne puteți spune cât caștigați din fotografie?

Pentru că fotografia este un domeniu aparte, sezonier și ocazional, pot spune la nivel de an ca poți ajunge la sume cuprinse între 10.000 si 50.000 euro.

Cât timp dedicaţi fotografiei?

Tot timpul liber pe care îl am, după cel petrecut cu fetița și soția mea.

Prin ce credeți că vă diferențiați față de alți fotografi?

Nu îmi place să mă consider mai cu moț față de alți profesioniști din domeniu, însă ce îmi place să cred despre mine este că sunt serios și dedicat muncii mele.

Ce “scule” folosți acum? Care e preferata dvs?

Îmi place Canon și momentan am 2 aparate pe care le folosesc cel mai frecvent, și anume 5D IV și 6D mk I, alături de obiective precum 16-35mm 2.8 II, 35mm 1.4 II, 85mm 1.2, în curand 1.4 și 70-200 2.8 IS II. Preferatul meu aparat va ramâne bătrânul Canon AE-1 pentru că mă obligă să fac fotografii îngrijite.

Ce sfat aţi da unui tânăr care vrea să pornească pe acest drum al fotografiei?

Să fie serios, să invețe mult și să nu îi fie teamă să ceară sfaturi și ajutor din partea celor mai experimentați. Nu toți avem “secrete” 🙂

Dumneavoastră ați primit vreun sfat în acest sens? Care?

Da, și primesc cu drag sfaturi întotdeauna, pe care le accept și de care țin cont. Unul din oamenii care mă inspiră în acest sens, așa cum am povestit mai sus, Daniel Chindea, m-a sfătuit la unul din workshop-urile la care am participat să am curaj și să experimentez cât mai mult.

Ce v-a ajutat să învățați și să vă perfecționați tehnica?

Internetul a fost o primă sursă din era digitală, după ce tatăl meu m-a învățat tot ce trebuie despre functionarea unui SLR, însă cred că cel mai mult am învățat participând la workshop-uri și cursuri ale oamenilor cu experiență în acest domeniu. Consider că educația are un rol deosebit de important și înainte de a ne considera fotografi profesioniști, trebuie să ne cunoaștem limitele și să încercăm să le depașim în fiecare zi și cu fiecare fotografie.

În ce direcţie doriti să vă dezvoltați în continuare?

Direcția pe care mi-am ales-o în 2013 cred că va rămâne aceeași, și voi fi în continuare fotograf de nuntă, familie și emoții adevărate. Pot spune că mă hrănesc cu trăirile altora în momentul în care fotografiez 🙂 Mai mult, alături de soția mea, dorim să deschidem un studio pentru fotografia de nou născuți și copii.

Ce alte pasiuni mai aveți?

Timpul petrecut cu familia mea, fotbalul și jocurile pe calculator.

Ce alte proiecte aţi dori să dezvoltaţi?

Îmi doresc ca alături de soția mea să deschidem în viitor un studio de fotografie pentru nou născuți, pentru produs și orice alte proiecte fotografice ne trec prin cap. Totodată, pentru evenimente, planific deschiderea unui fotobooth total aparte, un PhotoVan, amplasat la intrarea în sălile de nunți, în care doritorii își pot face singuri fotografii și să le printeze.

Pe Alex îl puteți găsi pe pagina de Facebook sau pe site-ul www.bellefoto.ro. Lumină bună!