Cristi Cojocariu: “Satisfacțiile unei fotografii reușite întrec orice gadget”

Cristi Cojocariu: “Satisfacțiile unei fotografii reușite întrec orice gadget”

Pasionat de fotografie de mic, Cristi Cojocariu este student în anul 2 la Londra, University of East London. Originar din Sibiu, el ne spune în cele ce urmează câteva cuvinte despre ce îl inspiră, cum a evoluat ca fotograf și care este visul lui, spre care se îndreaptă acum.

Tind să cred că sunt pasionat de fotografie dintotdeauna. Mereu, când eram mic, „furam” camerele de fotografiat, pe film evident, ale părinților mei și, fără sa știu eu prea bine ce făceam, pozam câte o floare, câte un vecin, și nu înțelegeam de ce mă ceartă mereu că le stric filmele. Am primit pâna la urmă propria mea cameră, un Kodak roșu pe film. Încă am acasă poze de atunci. Eram foarte mândru de aparatul meu și trăgeam uneori chiar și atunci când înăuntru nu era film, doar de dragul de a ține camera în mână. Ceva mai târziu, tata și-a cumpărat un aparat compact Sony, digital. Bineînțeles că acum tentația era și mai mare. Și acum îmi aduc aminte cum am scăpat aparatul din mână în fața casei și l-am pus frumos înapoi în husă fără să știe nimeni. Sper ca tata nu o să citească acest articol, și, dacă o face, bănuiesc că nu se mai supară pe mine după 10 ani, nu?

Primul meu aparat digital a fost un Nikon D5100. Primul cadru a fost la mine în cameră, am fiecare imagine trasă de mine pe un hard extern. Stocarea de date mi se pare unul dintre cele mai importante lucruri în meseria de fotograf. Am 3 hard-uri externe, unul mereu acasă în Romania, unul acasă la Londra și unul mereu în ghiozdan. Pe toate 3 sunt aceleași fotografii și mereu verific de 2 ori înainte să șterg ceva din calculator, după o experiență neplacută în care am șters 5GB de poze de la un eveniment și m-am chinuit 2 zile să le recuperez. Țineți-vă datele în siguranță dacă nu vreți să vă dați mai apoi cu capul de pereți!

Cristian Cojocariu – Iubirea pluteste in aer

Ați făcut vreodată ceva ”neobișnuit”, pentru a obține cadrul perfect? Ce anume?

Depinde ce înseamnă să fac ceva „neobișnuit”. Am măturat praful de pe multe străzi, alei, săli de sport sau parcuri cu hainele, ba chiar am stat până la brâu într-un semi heleșteu la Raliul Aradului, în 2015. Am văzut însă și fotografi care au sărit din elicopter cu aparatul la gât pentru cadrul perfect – un asemenea lucru l-aș încadra mai bine la capitolul gest „neobișnuit”. Destul de periculos, dar aș face asta oricând.

Care e fotografia preferată? Cine e autorul?

Am multe fotografii care îmi plac foarte mult, din diferite arii ale fotografiei. Dacă ar fi totuși să o aleg pe una, este cea a lui Ansel Adams, un fotograf care este în cărțile de istorie și care își merită din plin locul acolo. Mi se pare unul dintre cei mai buni fotografi care au existat vreodată. O parte din fotografiile mele pe film sunt inspirate din modul lui de a crea imaginile.

Ansel Adams – Dunes, Oceano, California, 1963

Am mulți fotografi care mă inspiră, mă documentez mult, în special despre fotografii care au facut istorie în acest domeniu, cum ar fi Henri Bresson, Ansel Adams sau Robert Capa, datorită modului în care aceștia creau imaginile până la cel mai mic detaliu. Dintre fotografii prezentului, îi apreciez foarte mult pe Sebastian Marcovici, Andre Lavadinho sau Szabo Attila, pentru faptul că fotografiile lor transmit „acea” emoție pe care fiecare fotograf o caută.

Care a fost cel mai interesant proiect foto la care ați lucrat până acum?

Cel mai interesant proiect foto a fost și este tot ceea ce înseamnă Focus Sibiu, un proiect la care lucrez alături de un grup de oameni foarte talentați, cu o pasiune nestăvilită pentru fotografie. Alături de Ana-Maria Matusoiu și Adrian Bugariu, am început în toamna aceasta un proiect legat de echipa de baschet a Sibiului, BC CSU Sibiu. Având în vedere faptul că pe parcursul fiecărui sezon adunăm mii de fotografii, am decis ca la începutul fiecarui nou sezon să le punem împreună într-o expoziție a emoțiilor, Emoții Galben-Albastre.

Cât timp dedicaţi fotografiei?

Înainte de facultate dedicam fotografiei cam 99% din timpul meu și mi s-a parut prea puțin, asa că am început la Londra facultatea de arte și industrie digitală, secția de fotografie. Nu regret nicio secundă faptul ca intru dimineața în camera obscură și dupa 2-3 filme developate ies afara și văd ca au trecut 2 anotimpuri între timp. Iubesc ceea ce fac și nu m-aș vedea facând altceva.

Prin ce credeți că vă diferențiați fata de alți fotografi?

Fiecare fotograf are propriul stil, propriile idei și propria viziune, și tocmai asta ne diferențiază unul de celălalt. Eu personal prefer să merg 2km mai mult pe jos pentru cadrul perfect, decât să stau unde ar trebui teoretic să stau.

Ne puteți spune ce găsim în geanta dumneavoastră de fotograf?

Momentan lucrez cu:

  • Nikon D3s, AF VR-NIKKOR 80-400mm f4.5-5.6D, AF-S NIKKOR 50mm F1.8G, AF-S NIKKOR 17-35mm F2.8D, Sigma 120-300mm f/2.8 EX DG HSM
  • Nikon FG-20 35mm camera
  • Praktica MTL 5B, 80-200mm film camera

Preferata mea este Nikon D3s cu 80-400mm care este un obiectiv absolut genial.

Ce sfat aţi da unui tânăr care vrea să pornească pe acest drum al fotografiei?

Aș încuraja cât mai mulți oameni, nu doar tineri, să aibă curajul de a păși în această lume minunată a fotografiei, dar să nu plece cu gândul de a face bani din asta, pentru că până acolo este foarte mult de muncă, iar daca nu o faci din pasiune nu cred ca are rost. Odata apucați pe drumul ăsta nu o să mai aveți așa mulți bani pentru ultimul model de telefon dar satisfacțiile unei fotografii reușite întrec orice gadget.

Dumneavoastră ați primit vreun sfat în acest sens? Care?

Cel mai bun sfat pe care l-am primit a fost de la o prietenă foarte bună, iar acesta a fost “Nu gândi!” și avea dreptate – dacă îmi planific o fotografie de dinainte nu o să îmi reușească, așa că am învățat să fiu spontan și să mă folosesc de elementele din jurul meu.

Ce v-a ajutat să învățați și să vă perfecționați tehnica?

Citesc foarte mult despre fotografie, umbre, lumini, exersez zilnic atât tehnici de fotografiere cât și de editare, dar mai ales experimentez și nu mă dezarmez când ceva nu îmi iese exact cum aș vrea eu. Cel mai util lucru este să fotografiezi cât mai mult și în situații cât mai diferite.

În ce direcţie doriti să vă dezvoltați în continuare?

Aș vrea ca în 10-20 de ani să deschid o academie de arte în România, probabil în Sibiu, pentru că din păcate în țara noastră se pune foarte puțin accent pe tot ceea ce înseamnă artă.

Visul meu este sa ajung în campionatul mondial de raliuri (WRC), ca și fotograf, și la National Geographic. Știu, nu cer prea mult 🙂

Aflați mai multe despre Cristi vizitându-i site-ul www.cristiancojocariu.com sau urmărindu-l pe Instagram.

Până data viitoare, lumină bună!

Web & mobile developer. Pasionat de fotografie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *